Mare tam-tam marti prin Statele Unite. Toata lumea fuge dintr-o parte in alta cu acelasi gand. Cine va fi presedinte? Sectiile de vot erau pline, iar cozile se intindeau, cred, mai mult de un kilometru. Oamenii au stat pana si 4 ore la coada doar ca sa-si voteze alesul. Dar, acest haos nu a fost doar in America, ci si in celelalte tari. La noi subiectul alegerilor din SUA era pe toate posturile TV si radio din 10 in 10 minute, daca nu mai putin.
Deschiderea urnelor a fost urmata de un suspans continuu pana la aflarea noului presedinte. Daca in America oamenii nu se miscau de la cozile interminabile, la noi romanii si americanii stabiliti aici s-au adunat cu mic, cu mare, la un hotel din Capitala. S-a putut vota si aici. Bineinteles, voturile nefiind valabile pentru cei din State. Daca acolo Obama castigase, inainte de alegeri, prin sondaje, ei bine, si in Romania a avut acelasi succes. Romanii l-ar fi ales tot pe tanarul afro-american.
Este seara decisiva. Realitatea TV are corespondenti in 3 orase mari din SUA. Fiecare echipa are cate un invitat sau doi. Fiecare din ei isi da cu parerea. Obama are toate sansele sa castige pentru ca este mai tanar, este impotriva razboaielor, a promis ca rezolva toate problemele ce tin de politica externa. McCain nu va castiga pentru ca isi doreste continuarea razboiului din Irak. Oamenii care il vor vota pe Obama o vor face pentru ca sunt interesati de economie, iar cei care il vor vota pe McCain o vor face pentru ca sunt ingrijorati de razboiul din Irak. Si tot felul de asemena presupuneri. Bineinteles, invitatii au si povestit cateceva din biografia fiecarui candidat, despre politica fiecaruia, despre economia Americii etc.
Cam asta ar fi o mica descriere a ceea ce s-a intamplat marti noapte (zi la ei).
Dimineata s-au dat si rezultatele. Obama a castigat cu 338 electori, desi ar fi avut nevoie doar de 270 pentru a deveni presedinte. Istoria Americii s-a schimbat. Primul presedinte de culoare la Casa Alba. Americanii sunt in delir. Strazile sunt pline, iar zgomotul si fericirea persista cateva ore. Obama si McCain au tinut doua discursuri. Unul intr-un parc din Phoenix, Arizona, altul in Illinois, Chicago.
McCain si-a asumat responsabilitatea pentru infrangere spunand americanilor ca “Infrangerea este a mea, nu a voastra”. De cealalta parte, Sarah Palin a refuzat sa-si asume aceeasi responsabilitate pentru infrangerea lui McCain din cauza ei. Ea nu accepta o asemenea “jignire”. Nu crede ca alegerile au fost castigate de Obama pentru ca ea ar fi fost aleasa vicepresedinte din partea republicanilor. Am impresia ca aici intervine putin (mai mult) orgoliul ei nemasurat. Se stie foarte bine ca McCain era in avantaj fata de Obama cand s-au anuntat candidaturile. Insa, din momentul in care Palin a fost anuntata drept aleasa la vicepresedintie de catre McCain, acesta a cazut foarte mult in preferintele americanilor. Ramane la latitudinea voastra sa decideti daca este adevarat sau nu ce zice Sarah Plain.
Imediat dupa alegeri presedintii celorlalte state au venit cu intampinari si cuvinte de bine pentru noul preseidnte al SUA. Bineinteles, a doua zi acestia au venit si cu o serie de probleme pe care spera sa le rezolve: romanii nu mai vor vize, rusii nu mai vor rachete la granita cu statele membre UE, francezii nu mai vor razboi etc.. Toate acestea sunt problemele pe care Bush le lasa in urma sa. O misiune, as putea spune, greu de indeplinit din partea presedintelui de culoare.
Si ca sa nu uit. McCain si-a incheiat discursul spunand ca America nu fuge de istorie, America face istoria. Intr-adevar, Obama este primul presedinte de culoare din istoria Americii. Va amintiti de vremurile grele in care negrii nu aveau voie sa intre intr-un bar, doar pentru ca erau negrii, nu aveau voie sa-si faca “shopingul” intr-un supermarket, doar pentru ca erau negrii si erau injurati de toti “albii”? Ei bine, acum visul lor, acela de afi tratati ca orice alt om, a devenit realitate. De acum, ei vor putea trai la fel ca celilalti, cu aceleasi drepturi, fara sa le fie frica sa mearga pe strada gandindu-se ca dau peste cine stie ce nebun…
Aceeasi istorie ar fi fost scrisa si daca iesea McCain pentru ca Sarah Palin ar fi fost prima femeie vicepresedinte din America.
Tot ce vreau eu acum, este ca televiziunile sa revina la programele lor normale: la Base si Tari, la ministrii si de ce nu la razboiul din Irak si rachetele Rusiei.
Ce zici Obama nu poate fi si o mare deceptie ?